#repetenți

repetenti

Cât sunt unii bărbați de ciudați,

Cică din dragoste trădați…

Nici măcar să agațe parcă nu mai știu,

Zici că sunt veniți direct din pustiu.

Există oare reguli în iubire?

Sau mergem doar pe instinctul de primire?

Mai nou se pare că atracția e mată

Și dacă mă gândesc încă o dată…

Nici măcar nu trebuie să ne placem reciproc,

Tu te dai la mine și dacă știi că n-ai noroc.

Așteaptă, dragule, un semnal de la mine,

Că dacă faci pe prostu’, nu vine de la sine.

Direct sau indirect, nu știi ce să faci,

Dar în loc să urci treptat niște pași,

Tu încerci pe loc totul de la mine să obții,

Dar nici măcar numele nu poți să mi-l reții.

Așteaptă ca și eu ție să îți zâmbesc

Și cu ochii mei mari și căprui să te privesc

Și hai să vedem dacă avem vreo conexiune,

Înainte să inițiem orice fel de acțiune.

Nu spun că fizicul nu contează,

E primul aspect care ne hipnotizează,

Dar, sufletul! La el trebuie să fim atenți,

Că altfel rămânem în dragoste repetenți.

Ce trebuie să faci, ca să ne iubim?

Nu insista cu nimic, hai doar să ne privim

Și dacă simțim că urmează să creăm pasiune,

Nu mai e nevoie de niciun fel de promisiune.

Vreau și eu pe cineva care să mă alinte.

Cu care să pot inchide ochii atunci când știu că minte,

Care să știu că va fi lângă mine mereu

Și care să nu fie mai mult de 30% derbedeu.

Crezi că te poți încadra în această categorie,

Fără să-ți fac eu prea multă teorie?

Dacă da, te aștept la mine-n inimioară,

Dacă nu, ești liber să verși o dulce lacrimioară.

#ceaiulnegru

ceaiulnegru

Dacă am trăi într-o lume paralelă, în care tu nu ai exista pentru mine,

Ai avea curaj să-mi șoptești la ureche numele sufletului tău?

Sau ai prefera să mă iubești din umbră, trăind cu marile speranțe o viață-ntreagă?

Dacă ai fi un majordom, iar eu ți-aș fi stăpână,

Ai avea curaj să te uiți la mine în ochi timp de atâtea secunde, încât să mă faci să mă-ndrăgostesc?

Sau mi-ai aduce ceaiul negru, cu ochii în pământ și sufletul plin de durere?

Dacă ar trebui să mă slujești în fiecare zi și să tânjești în același timp după săruturile mele,

Te-ai putea abține, ai avea răbdare?

Sau ai renunța la îndatoriri, declarându-mi sincera ta bogăție?

Dacă ai fi mic, iar eu aș fi mare,

Ai putea să crești atât de înalt, făcându-mă să mor de dragul tău, pierdută-n sentimente?

Dacă ai fi îmbrăcat într-un costum uzat, iar eu într-o rochie scumpă,

Ai avea curajul să-mi rupi rochia de pe mine, egalând statutul nostru, arătându-mi cum se trăiește fericirea?

Dacă m-aș îndrăgosti și aș accepta să renunț la tot ce am, pentru a te avea pe tine,

Ai fi fericit?

Sau ai uita cu totul de mine?

#puternici

De ce să ne chinuim să mai citim,

Când putem direct să ascultăm un anonim

Și să râdem la glumele lui proaste,

În loc să avem cunoștințe mai vaste?

 

Ne agățăm de o falsă identitate

Și pozăm pentru grandioasa popularitate,

Că parcă asta este tot ce ne interesează,

În fiecare zi, pe facebook să fim pe fază.

 

De ce să mai gândim cu propria minte,

Când cei mai “puternici” ne-au luat-o înainte?

Ce rost mai are să schimbam ceva în lume?

Nu e mai ușor să dăm noi niște dume?

 

Societatea nu te vrea conștient,

Tu trebuie doar să fii prezent la orient.

Tot ce contează este să fii productiv

Și crede-mă că scopul nu mai e de mult educativ.

 

Unde mai găsim noi pace interioară,

Într-o lume mare, atât de superficială?

Fericirea, mai nou, poate să fie cumpărată,

Dar uite că banii sunt valabili doar pe perioadă determinată.

 

Te-ai întrebat vreodată, care este adevărul,

Lăsându-mi la o parte mie, umorul?

Oare uităm de tot, cu sufletul să mai iubim?

Sau nici măcar atât nu mai simțim?