#repetenți

repetenti

Cât sunt unii bărbați de ciudați,

Cică din dragoste trădați…

Nici măcar să agațe parcă nu mai știu,

Zici că sunt veniți direct din pustiu.

Există oare reguli în iubire?

Sau mergem doar pe instinctul de primire?

Mai nou se pare că atracția e mată

Și dacă mă gândesc încă o dată…

Nici măcar nu trebuie să ne placem reciproc,

Tu te dai la mine și dacă știi că n-ai noroc.

Așteaptă, dragule, un semnal de la mine,

Că dacă faci pe prostu’, nu vine de la sine.

Direct sau indirect, nu știi ce să faci,

Dar în loc să urci treptat niște pași,

Tu încerci pe loc totul de la mine să obții,

Dar nici măcar numele nu poți să mi-l reții.

Așteaptă ca și eu ție să îți zâmbesc

Și cu ochii mei mari și căprui să te privesc

Și hai să vedem dacă avem vreo conexiune,

Înainte să inițiem orice fel de acțiune.

Nu spun că fizicul nu contează,

E primul aspect care ne hipnotizează,

Dar, sufletul! La el trebuie să fim atenți,

Că altfel rămânem în dragoste repetenți.

Ce trebuie să faci, ca să ne iubim?

Nu insista cu nimic, hai doar să ne privim

Și dacă simțim că urmează să creăm pasiune,

Nu mai e nevoie de niciun fel de promisiune.

Vreau și eu pe cineva care să mă alinte.

Cu care să pot inchide ochii atunci când știu că minte,

Care să știu că va fi lângă mine mereu

Și care să nu fie mai mult de 30% derbedeu.

Crezi că te poți încadra în această categorie,

Fără să-ți fac eu prea multă teorie?

Dacă da, te aștept la mine-n inimioară,

Dacă nu, ești liber să verși o dulce lacrimioară.