#marilyn

  Atmosferă anii ‘60, jazz în surdină, oameni umili cu dorinţe tăcute. Subtilitate de maro şi negru, pahare de whisky cu gheaţă, senzaţii bizare şi ţigări. Film vechi, monoton. Eu, un vârtej de nebunie,o artă. Eu, Marilyn în seara aia. Cercei mari, părul desfăcut şi îmbrăcată în roşu din cap până-n picioare. Mi-am propus să mă las admirară. Intens. Recunosc că aveam nevoie de o atenţie superficială, cu care să mă hrănesc măcar puțin. Îmi intimidam spectatorii, făcându-le imaginaţia să zboare liber. Mă amuza cum toţi încercau să ajungă la mine, prin diferite moduri, unul mai stupid ca altul sinceră să fiu..toţi, în afară de tine. 

  Tu..mă priveai doar. Stăteai într-un colţ, în fotoliul ce părea rece şi parcă treceai uşor de la concepte la iluzii. Mă analizai discret, ca pe un tablou nud de femeie şi mă umpleai de înțeles erotic. Am ajuns să mă intimidez, iar tu te-ai jucat cu mine, lăsându-te din când în când absorbit de altceva și ignorându-mă complet. Nu-ți înțelegeam scopul. Mă dădeai peste cap şi îmi plăcea tare. Umbre în jurul meu, nu te mai vedeam decât pe tine. Purtată de lumina reflectoarelor, mă apropiam delicat, încercând să te cunosc. Dansam lasciv şi exprimam strigăte de curiozitate, sperând să cad în braţele iubitului meu..Iar tu m-ai prins. 

   Îmbrăţişaţi, cu sufletele adâncite în delir şi gândurile gata să se exterorizeze, am plecat de acolo ca două fantome ale nopţii, stârniți de gustul unei noi iubiri.