S-a lăsat frigul peste oraș. Plouă și e pandemie. Ne-am autoizolat față de presiunile societății și ne-am deschis unul spre celălalt. Am lăsat de-o parte teoriile fricii și ne-am învelit cu plapuma ta.
Imi place când ești prezent. Când ești lângă mine și te concentrezi apăsat pe trăsăturile mele, mă analizezi cu intenții calde, făcându-mă să-ți cred fiecare promisiune. Adeseori îți cer cuvinte, ca dovadă a unei iubiri reale, dar tu preferi să mi te arăți poetic, prin feluri care definesc limbajul corporal. Mă atingi cu ochii pe jumătate închiși, ca și cum ne știm dintotdeauna, activându-mi simțurile și trupul, care mustește de dorință. Cu tine vreau iubire ca formă de incitare și prin incitare nu mă refer doar la joc, ci la conversații, priviri și puterea de a ne înțelege diferitele principii, fără a simți să ni le vulgarizam reciproc. Ce ciudat..cum încercăm să fim adulți când vine vorba de decizii, dar ce copii suntem de fapt..ce inocenți suntem când visăm! Și avem aceleași vise. Fantezii prostești, pâine prăjită cu unt și cu gem și apoi ne strângem în brațe Îți simt mirosul, tricoul de pijama și fericirea. Vreau să te cunosc atât de bine, încât să știu exact care e momentul dedicat satisfacției voluptoase la care tânjim și vreau să-mi dau seama când ai nevoie să fiu lângă tine cu tot ce înseamnă spirit. Sper ca limbajul moralei mele să corespundă cu raționamentul tău și dacă asta nu se întâmplă de fiecare dată, și simțim să ne contrazicem, probabil ne vom suspenda propriile convingeri în avantajul unei ispite carnale, ce lasă cuvintele fără sens și provoacă un delir superb, doar ca să ne unească din nou. Poate e greșit să renunțăm la părți din noi pentru celălalt, dar și mai greșită este încercarea de a schimba un om pe care deja îl vrei cu toată ființa ta. Și până la urmă..diferențele se pot integra în viețile noastre sub formă de defecte. Iar defectele sunt cea mai proeminentă sursă de inspirație pentru oamenii îndrăgostiți
Unul pentru celălalt suntem moliciuni printre arterele sufletului , pofte și plăceri inofensive. Niște ciudați în cognitivismul agreat de mediocritate, poate chiar niște artiști neînțeleși cum s-ar spune, dar chiar și așa, ne putem numi idei. Simple, nerușinate idei, evidențiate sub formă de..iubire!