#casădepiatră

Share this...
Share on FacebookShare on Google+Tweet about this on TwitterShare on LinkedInShare on Tumblr

 

  De ce se căsătoresc oamenii cu oameni pe care nu-i iubesc? Să fie oare interesul financiar sau aparențele extravagante atât de puternice ca să poată înlocui iubirea?

  E trist că statutul de nevastă a ajuns să se rezume la o poziție în care săraca femeie se teme zilnic să nu fie înșelată și ar face orice și ar accepta orice doar pentru că iubește. Mai sunt și cele care acceptă orice doar pentru a fi văzute ca niște soții exemplu de către celelalte femei. Și pe lângă femeile lipsite de putere sau demnitate, mai sunt și bărbații care se căsătoresc din interes! Din dorința de a avea siguranța că cineva stă să le facă de mâncare și să le spele chiloții, iar ei să-și poată vedea liniștiți de treaba lor, cu cine vor. Mai grav! Există și bărbați întreținuti financiar de “urâte”, asta e ultima: să folosești o femeie plină de frustrări în scopuri josnice. Căsătoria este mai nou un construct social, care se bazează pe superficialitate și se exteriorizează în postări pe Instagram.

  Cunosc mai multe amante decât neveste și sinceră să fiu, amantele sunt mai fericite. Amantele sunt acele femei sigure pe ele, care știu cum sa facă să primească ce vor și care știu cât să ofere. Vorbesc despre cele asumate, care te iubesc fără obligații și care te părăsesc fără regrete și care bineînțeles, rămân amante, căci dacă ar fi luate de neveste de către iubiții lor, s-ar schimba totul. Nu încurajez un amantlâc, dar consider că vinovăția morală aparține celui care e deja într-o relație. Omul singur este un om liber și ceea ce nu înțeleg eu este de ce o femeie trecută de 30 de ani, care e singură, e catalogată drept curvă sau femeie care nu e îndeajuns de bună ca să fie luată de nevastă? De ce există oameni care se uită la cineva de 30 și un pic (fie bărbat sau femeie) cu tristețe și milă că e singur? “Fuck the rules!” Nu toți trebuie să avem același destin. Iubirea e imprevizibilă, nu e ceva care poate fi planificat.    

  Sincer, stau să mă gândesc..e mai bine să fii singur și să te culci cu cine vrei, când vrei, să-ți trăiești viața fără constrângeri sociale sau e mai bine să te căsătorești și “să joci pe fericitul/a” o viață-ntreagă, tânjind la altceva? Dar oare iubirea adevărată mai există? Se mai căsătoresc oamenii din pură iubire? Mai suntem în stare să definim fericirea?

Leave a Comment