#haisăteînvățcumsăNUmăabordezi

Share this...
Share on FacebookShare on Google+Tweet about this on TwitterShare on LinkedInShare on Tumblr

#haisăteînvățcumsăNUmăabordezi

Îmi place să observ. Fără să vreau, judec. Nu-mi place să judec cu păreri de rău, dar sunt provocată.
Ești bărbat. Mă privești. Ești mai mare decât mine cu vreo 20 de ani, ai nevastă și copii. Te văd că te uiți la mine și vrei să mă abordezi. Ok. Înțeleg. Înteleg că ești bărbat, ai anumite nevoi, înțeleg faptul că poate nu ești tocmai fericit cu viața pe care o ai, înțeleg că îți dorești aventuri (chiar dacă se presupune că e cazul să iei viața în serios, aici e discutabil)…sunt capabilă să înțeleg orice și să te refuz într-un mod cât mai delicat, dar… DAR…să vii la mine și să-mi spui (la 40 de ani ai tăi) : „ferească Măicuța Domnului, ce fund ai!”..asta nu înțeleg. Mă depășește și mă miră faptul că până acuma nu ai murit înecat de prostie.

Nu mă deranjează vârsta ta, mă deranjează că în toți acești ani ai tăi de „experiențe acumulate”, vii la o fetișcană de vârsta lu’ fiică-ta și dai o replică atâta de penibilă…încât îmi venea să-mi cumpăr un shot, să-l beau, să sparg micuțul pahar, iar apoi să-mi bag niște cioburi pe gât. ( „mă scuzaț’, pot să donez puțin creier la domnu’ d-aici?”) La oamenii săraci le mai dau un ban, le mai cumpăr ceva de mâncare ( că sunt om bun și am suflet și din ce am eu, dau și la altu’), dar ție..ce să-ți dau ție, când tu ești sărac în bune maniere și bogat în idioțenie? ( poate ajută o carte despre buna purtare și o ședință la un psiholog).

De fiecare dată când mă uit după un bărbat mai mare decât mine, mă aștept ca și mintea acelui bărbat să fie „mai mare” decât a mea. Se pare că nu am noroc..greu cu decența în 2018:)).

Leave a Comment