#intimitateaartei

Share this...
Share on FacebookShare on Google+Tweet about this on TwitterShare on LinkedInShare on Tumblr

   Iubesc femeia. Iubesc să observ, să ating și să simt femeia. 

   Văd în unele dintre ele tot ce e mai pur, iar în altele văd experiență, văd amestec. Cât de diferite suntem și totuși, cât de tare ne asemănăm…Ce avem cu singuranță, toate femeile, în comun, este puterea asta de a iubi cu tot sufletul. Ce e mai frumos pe lume decât o femeie care are curajul să fie sinceră, să-și extindă pasiunea peste limitele intelectului uman, să pătrundă în atâtea suflete pe care să le iubească în modul cel mai exuberant și să aibă puterea de a pleca, cu ochii larg deschiși, către alte drumuri, fără remușcări, dar cu mii de speranțe ? 

   Eu, m-am născut femeie, iar deocamdată fac parte din categoria celor pure. Adesea mă regăsesc într-o lebădă. Grație și finețe, simt că pot să-ți îndrept gândurile către cele mai adânci fantezii, iar naivitatea pe care o port cu atâta certitudine la suprafață, ascunde creativitatea, intuiția, emoțiile și mai ales echilibrul meu, datorită corelării dintre sensibilitate și putere. Sensibilitatea mea nu e greu de observat, dacă vrei cu adevărat să o cunoști, o poți surprinde chiar și în cele mai intime momente ale ei…cât despre putere..de exemplu, nu aș vrea să-mi pierd niciodată puterea de a mă îndrăgosti. Sună prostesc, așa-i?…Dar a te îndrăgosti presupune a uita de teorii, a uita de conformități și a te iubi, în primul rănd, pe tine. Pentru a te îndrăgosti, ai nevoie de inocența și de adevăr. Mi-a spus cineva odată: ”Nu te mai uita așa la mine! Tu ai puterea asta de a te uita direct în sufletul omului!”

   Deci, ce este, până la urmă, femeia? Ambiguitate și incertitudine din pesrpectiva unui bărbat, artă din perspectiva vieții.

Leave a Comment