#pudic

  Zâmbetul ei de copil..prea inocent pentru gândurile mele murdare. Nu mă interesa iubirea, căci eu eram mai rece de fel și uite că de fiecare dată când o vedeam, mă făcea să uit că mi-e frică să simt. Avea o putere ciudată asupra mea și era singura care gusta din păcatele mele parșive. Și îi plăcea..Așa că am încercat, dar nu am reușit niciodată să o citesc. Nu știu dacă-i voi înțelege vreodată abstractul din dorințe sau dacă voi reuși să mai trăiesc fără regrete după ce aș fi ajuns să o simt din nou în propria-mi ființă, căci așa făcea ea. Se băga sub pielea mea și rămânea acolo, pierdută-n măduva spinării. Avea obiceiul de a mă dezbrăca până la sentimente și de a-mi privi sufletul cu poftă, chiar dacă știa că sunt pudic și cu fiecare sărut, buzele ei parcă-mi devorau carnea de pe mine, lăsându-mă slab și gol. În răsuflări de intimitate, se uita la mine fix, nu înțelegeam unde vrea să ajungă, dar eu îmi pierdeam echilibrul și poate de multe ori și conștiința, fără să mai realizez cât de mult o iubeam, de fapt. Îmi era teamă de felul în care mă sensibiliza și atunci mă prefăceam că nu o iubesc, iar ea se prefăcea că mă iubea…

 

Photographer: Valentin Beraru

#ultimulrefuz

 

 

  Ruj nude pe buze, ochelari de vedere ce-mi dădeau un aer mai serios decât în realitate, rochia negră, de catifea, cizme până la genunchi, cu puțin toc și un palton elegant, mai mult pentru că o ardeam like a lady, decât pentru că îmi ținea de cald. Mă duceam spre Nouveau. Îmi amintesc exact cum mă simțeam: fericită, puțin euforică și cu poftă de vin Rose. 

     Am intrat în local și m-am pus la bar, singură. În dreapta mea, un tablou roșu, pătat de urmele unor palme aurii..părea un covor pe care au făcut dragoste toți cei care s-au iubit în sufletul gol. Am rămas cu gândul pierdut în imaginație, căci realitatea pălea în fața dorințelor mele adânci și după ceva timp..în stânga mea, văd un bărbat, care venea spre mine, rânjind:

  -Mmm..Așa sexy și singură!..Ce bem?

  “Nu bem nimic, idiotule!”

 -Hihi, nu beau alcool. Mă scuzi , te rog:) și m-am mutat în cealaltă parte a barului ( cerând barmanului un pahar de vin ) 

  El vine după mine:

  – Să înțeleg că nu-ți place să ți se spună că ești sexy, deși nu m-am putut abține. Probabil ți-am făcut o impresie proastă. Sau e din cauza diferenței sesizabile de vârstă dintre noi?

( zâmbea al meu ca prostu’)

  – Normal că nu-mi place să începi prin a-mi spune că sunt sexy. Simt că e tot ceea poți vedea în mine și asta-mi arată că te limitezi la un scop la care oricum nu știi să ajungi cu eleganță. “Nu am o problemă cu vârsta, ci cu prostia.”

    Mă scuzi, greșeala mea! Când ai intrat, te-am văzut așa mică și inofensivă și totuși, uite ce contradicție..ești foarte dezinvoltă și sigură pe tine…

   – Mhm. 

   – Ești interesantă de citit..ai un mister aparte.

“ Ce să citești tu? N-ai desluși nici măcar misterele din Scooby Doo. Eu am nevoie de cineva care să mă citească adânc, să schimbe pagina, umezindu-și degetul fără ezitare..să-mi iubească cuvintele și să mă guste. Să mă privească dincolo de fizic și să-mi penetreze sufletul ca în tablou…” ( iar mă pierd în propria-mi poezie ) 

 Ăsta mă analiza din cap până-n picioare, cu privire flămândă.

  – Alin. 

  – Roxana. ( da, am mințit în legătură cu numele )

  Muzica era exact pe placul meu și îmi mișcam corpul pe cât se poate de decent, în ritmul pianului de pe fundal. Priveam în altă parte, cu speranța că Alin va pleca și mă va lăsa să mă bucur de atmosfera din local. Când colo..

  – Crezi că ar fi imoral dacă te-aș invita să continuăm băuturile la mine acasă?

  “ Pebune? Atât de bou ești? 

  – Imoral, nu. Vulgar, da. Prostește, să nu mai spun.

  – Am vrut să avem parte de un cadru mai intim în care să discutăm..

  “Discută cu mă-ta! Poate a uitat să te învețe cum să nu fii atât de prost.”

  – Scuze, mă duc până la baie.

   Am plecat pe furiș din Nouveau, satisfăcută pe deplin de paharul de vin.

Ne vedem la următorul refuz. 🙂