Month: August 2019

  Recent am avut o discuție cu cineva care mi-a spus că plăcerile carnale sunt suficiente, ce altceva să cauți de tânăr? Și am încercat să-i răspund..

  Dragul meu, nu te contrazic, e “cool” să faci sex, dar mai mult de atât, poți aspira spre conexiune, dezvoltare, deschidere și suflet. Dacă privești sexul ca pe o simplă acțiune, e ca și cum ai citi un bestseller. Îl înțelege mai toată lumea. Dacă privești sexul ca profunzimea unui act, sexul ca artă, ca și cunoaștere de sine, înseamnă că ești genul de om care caută să citească acele cărți, a căror marketing e minimal.

   Să înțeleg că ești unul dintre majoritari. Eu prefer minoritatea. Minoritatea vede dincolo de comun, dincolo de aparențe. Minoritatea ca substantiv propriu, autori de care nu ai mai auzit înainte. Autori pe care vrei să-i descoperi psihic și spiritual, ca mai apoi să le iubești cărțile, templul. Corpul. Corpul nu are un preț, dar ceea ce oferi, da. Serviciile carnale se limiteaza la o descărcare de moment, pe când despre cele sufletești, aș putea să scriu o carte.

  Preferam să mă citești.

   Iubitule, mi-e dor de tine! Îmi amintesc cum…

  Ma așteptai la începutul infinitului, acolo unde se căsătorește marea cu nisipul, iar eu veneam cu pași mărunți spre fericire, dorindu-mi să te mai iubesc o dată. Mai știi cum ne iubeam? Poți resimți ce trăiam atunci? Îți mai amintești cămașa mea albă? Cămașa pe care iubeam să o las să-mi sărute umerii, coborând încet spre sâni și alunecând pe șolduri, învăluindu-le în inul fin și apoi o lăsam să cadă ca o sclavă a gleznelor mele, transformându-se în adăpost pentru scoici. Liberă, cu gândul la desfrâu, dansam tango cu briza și mă aruncam în brațele mării..sau în brațele tale..sau în mare în timp ce tu erai în brațele ei, nu mai știu cum era de fapt, căci trăiam o nebunie. Te priveam ca pe ultima mea clipă de amor, un om frumos, a cărui ochi sclipeau mereu, îmbătați de la vin, iar ai mei, îmbătați de ale tale fraze. M-ai întrebat mai de mult unde se duc poveștile de dragoste atunci când protagoniștii nu se mai iubesc. Atunci când niciodată devine cândva.

  În spulberea valurilor, dragule, în haos. Acolo fug povești, sentimente și dorințele nebune de a retrăi iubiri neterminate, amintiri și lacrimi, priviri confuze și săruturi de rămas bun. Toate se pierd..în valuri..