#dragostemă


Trăiește-mă până la mare! Și acolo iubește-mă cu soarele, prin nisip, valuri și alte lait motive ce ilustrează textul pe care noi, împreună, îl scriem zi de zi. Povestea noastră mă fascinează. Te val până la nebunie și mă scrii până la stele, cu buzele pe trupul meu, lipindu-ne sufletele în tăcere. Gândurile tale și gândurile mele, alunecă într-o altă galaxie unde coexistă și atunci noi, noi, aici pe pământ, nu mai știm cine e cine. Mă regăsesc în pielea ta, iar tu, tu umple-mă de tine. Ce ni se întâmplă acum, e mai superb decât ce sperăm să ni se întâmple pe viitor. Suntem conștienți de prezent și felul în care redefinim noțiunea de iubire mă face să te rog să izbucnire-mă în patos de fiecare dată când te uiți la mine. Manifestă-mă așa cum îți vine. Și atunci vine de la sine. Totul. Nimic ce ține de fanteziile noastre nu poate fi asociat cu perversiunea, căci noi agape și noi ludus, fără scopuri, doar din menire. Hai și deliră-mă pe melodia noastră și dragoste-mă bine și apoi gândește-te cum să mă faci să rămân albastru infinit cu tine.

Inspiration: www.potecapemare.com
Insta: poteca_pe_mare

#definiție

  

Iubitul meu, m-ai îndrăgostit.

 Vreau să mă savurezi cu totul. De la săruturi fine ale tălpilor, la declarații abia șoptite, cu buzele la câțiva milimetri de gambe, urcând ușor spre coapse, cuprinzandu-le atent și unduindu-le într-un absurd duet al plăcerii cu durerea. Vreau mângâieri pe abdomen, și apoi vreau să-mi admiri cele două simboluri ale senzualității feminine, doar privindu-le. Vreau să faci asta mult timp. Pierde-te pe tine și regăsește-te în mine, atunci când îmi devorezi gâtul cu pofta unui om care nu a mai gustat dragostea pana atunci. Formează cu degetele tale linii asimetrice pe bărbia mea, pe obrajii mei îmbujorați și sărută-mi ochii și fruntea. Sărută-mi buzele, lung și cu răbdare și încearcă să-mi înțelegi fiecare curbă și formă..până ajungi la psihic. 

 Mi-aș dori să mă vezi. Să vezi că pentru felul meu ludic de a trăi fiecare senzație asociată cu frumosul nu se potrivește decât libertatea, ca formă de exprimare a iubirii. Și atunci când mă vei vedea, vreau să mi te dăruiesc dezbracată. Și îți voi porunci să fiu linsa. Dar nu te gândi la fantezia carnală, imaginează-ți dorința mea lăuntrică ce se referă la gura ta. Adică aceea de a fi înghițită cu totul și păstrată în singuranță. La tine în suflet. Dă-ti voie să simți. Un amestec de drag și de dorință, care să ne facă să uităm că suntem o femeie și un bărbat. Acum suntem o idee. O poveste. Un orgasm.

 Sunt la tine în brațe și mă gândesc..putem vorbi aici despre complexitatea înțelesului iubirii sau este iubirea, de fapt, definiția cea mai potrivită a ceea ce înseamnă simplitatea?