De fiecare dată când o vedeam era cu capul în pământ. Cuminte. Rar îi prindea cineva privirea…iar dacă se-ntâmpla, acel cineva nu avea să-i mai uite ochii vreodată. Era ca o obsesie, toată lumea o admira maniacal și toți vorbeau. Vrute și nevrute. Dar în realitate, nimeni nu știa nimic despre ea.
Un mister. O femeie care nu voia să atragă atenția, dar pe care nu aveai cum să nu o observi. Mereu discretă, niciodată vulgară și care exprima senzualitate prin fiecare mișcare a ei. Avea ceva. Ceva inexplicabil, ceva ce aducea orice bărbat în brațele ei, fără ca ea să facă vreun efort. Ea doar era. Pur și simplu era. Buzele ei cărnoase, conturate perfect de un ruj aproape invizibil, pielea albă și fină, învăluită în dorința atingerii, părul lung și des, care te ducea cu gândul spre erotism…o femeie pe care vrei să o pătrunzi, a cărei finețe se prierde dincolo de sexualitate, răspândindu-se în mistic. O femeie pe care o priveai flămând, imaginându-ți cum limba ta se pierde în curbele și umezeala corpului ei.
Cine era ea? În mintea bărbaților care tânjeau să-i sărute umerii era o zeitate, o imagine poate chiar diabolică a frumuseții, căci nu o puteai uita, o poezie îmbrăcată în mătase, iar în mintea femeilor, o nenorocită, o femeie ușoară, provocatoare..dar toate și-ar fi dorit să fie în locul ei.
Bineînțeles că și eu mi-aș fi dorit să o iubesc, dar nu eram decât un simplu admirator. Mă întreb dacă m-a observat cândva. Dacă prin mulțimea de amorezi m-a regăsit și pe mine. Printre orele ei de singurătate, printre vise, reverii, obsesii, mă întreb dacă și-a amintit că ne-am întâlnit privirele pentru o secundă acum ceva timp. Dar nu prea cred.
Trăiesc cu incertitunea unei amintiri și de fiecare dată când mă gândesc la iubita mea mă întreb: ce înseamna să ai o femeie? Căci m-am culcat cu prea multe, dar nu am posedat-o pe nici una. În schimb știu că ea, iubita mea neînțeleasă, mă va poseda pentru totdeauna.
Model: Roxana Filip