Share this...
Mai știi sentimentul ăla care te îneacă, te leagă și se hrănește din tine câte un pic în fiecare zi? Și în fiecare noapte.
Cum se numea?
Demonul amiezii.
Depresie.
Cum e să ajungi dincolo de infern și să te prăbușești într-o gaură neagră?
Cum e să fii înghițit de neant?
Să suferi și să te simți inutil…
Ce faci când ajungi să ții suferința în brațe ca pe un copil?
Îți umezești buzele și… săruți fruntea suferinței cu acea forță dumnezeiască pe care toți o avem în noi și deseori uităm că e acolo.
Iertare.
Ieși la date,
Comandă un vin roșu
Și… dă-ți voie.
Bună, depresie! Nu îmi era dor de tine, dar… poftește la un pahar.
Va fi ultimul. Azi îți faci bagajele și… MARȘ!
Mâine am programare la psiholog.
P.S.: Te-am blocat și pe Insta, scârbă ce ești!