De ce alternăm atât de des între statusurile “single” și “taken”?
Cred că nu mai avem răbdare să cunoaștem. Nu ne mai mulțumește nimic. Facem liste: cu bune, cu rele, băi fierbinți, apoi meciuri cu băieții, cină romantică, a doua zi dorința de libertate, te iubesc, dar nu în seara asta, bla bla-uri..oare nu ne dăm seama cine e partenerul potrivit sau avem prea multe pretenții?
Din păcate, am ajuns să fim ghidati de frică. Ne e așa de frică să nu suferim, să nu cumva să ne iasă la iveală slăbiciunile și frustrările, încât nu mai știm să gestionăm o romanță! Căutăm motive să plecăm de lângă cineva, doar pentru că ne e frică de faptul că am putea ajunge să-l iubim pe acel cineva și atunci ne-am pierde pe noi înșine. De ce înțelegem greșit iubirea? Cine spune că nu poți evolua în doi?
Greșeala pe care o facem majoritatea este că avem în mintea noastră o normalitate după care ne trăim principiile, uitând că uneori trebuie să lăsăm de la noi, să ne modelăm această normalitate a realității după sentimentele și regulile relației. Ne comparăm actualele iubiri cu fostele drame, ne certăm când nu mai știm despre ce să vorbim și plecăm fără să ne luăm rămas bun. Fugim cu sufletul de la un om la altul, haotici și disperați să găsim exact ce ni se potrivește.
Ei bine..am un pont: suntem atât de răsfățați de opțiuni, încât am ajuns incapabili să luăm o hotărâre! Adevărul este că nimic nu ni se potrivește mănușă! Nu există iubirea ideală, dar există dragoste, sinceritate, acceptare, răbdare și..există momente. Momente și oameni de care nu mai știm să ne bucurăm!