Stau pe malul mării și-mi privesc cu ochii închiși toate amintirile. Îmi scriu în gând memoriile pe nisipul de sub picioarele mele reci și sunetul ce se aude discret pe fundal mă duce cu gândul la epitete folosite de cei care m-au iubit. Am secrete pe care vreau să i le divulg numai mării. Mă las ușor în genunchi și o rog să-mi păstreze sufletul. Arunc delicat în ea cu bucățele din iubiri neuitate, pe care vreau să le las să zboare către infinit. Arunc săruturi lungi, îmbrățișări firave și chipuri vag conturate. Arunc dansuri în ploi reci, arunc priviri către cer și ținuturi puternice de mână și arunc și râsete mai mult prostești decât vulgare. Ea…parcă surâde la fiecare iubire pe care i-o înmânez și o trage în adâncul ei, însetată. Îmi promite că îmi păstrează toate trăirile. Eu mă ridic și plec de lângă ea cu sufletul dezbrăcat și cu privirea înainte.